In a rich, heavy soil, infested with snails,
I wish to dig my own grave, wide and deep,
Where I can at leisure stretch out my old bones
And sleep in oblivion like a shark in the wave.

I have a hatred for testaments and for tombs;
Rather than implore a tear of the world,
I’d sooner, while alive, invite the crows
To drain the blood from my filthy carcass.

O worms! black companions with neither eyes nor ears,
See a dead man, joyous and free, approaching you;
Wanton philosophers, children of putrescence,

Go through my ruin then, without remorse,
And tell me if there still remains any torture
For this old soulless body, dead among the dead!

when i met you
cold and empty
had a mask on the face
and a cigarette
was burning my pale lips
wild bird s claws
and tobacco scent hair

just another black swan
on a frozen lake,
fake eyes
fake smile
breathing false

trying to stay alive in a paper world
i was pouring my soul
leaving behind pitch trails
through my steps

you appeared :the forgotten ebony statue
in the apathy slide.

Now I see your image in a mirror
like a picture
shattered
by unknown hands
of gypsies and bad fate

i look away-though-
i m cutting my hands into
cold pieces of glass

but,you know
that only with blood
you can stick a man together again and i know
that this asks for sacrifices

how much you d give for a painting ?

Spera ca va fi el
La urmatorul colt
La urmatoarea lacrima
nu mai putea
simtea ca sufletul e prea greu ca sa continue
sa l care in corp.
privindu si umbra pe perete
crezuse ca el e
Singuratatea.

(sofia goublias)

sunt o papusa din carpe albastre,
iar tu esti un schelet solitar, inalt de 2 metri,
care canta totul pentru inima mea carpita.
si destinul ne apartinea, dar…

nu locuim in aceleasi lumi.
Eu stau in casa unui savant cu plete lungi si blonde
care are drept de viata si de moarte asupra mea.
caci este nebun.

iar taramul tau e indepartat,
incat nu cred ca o sa ma poti salva vreodata .
stai intr un cavou, ce are doar un singur loc.
tu cu viermii tai, -vizitatori nepoftiti
ce se infrupta copios din tine.
eu cu acele mele.
imi cos durerile
tu cu cartile tale
iei moartea foarte n serios
eu cu solitudinea ta.
tu cu enigmele mele,
eu aici.
tu acolo.

in muzica ne mai intalnim cateodata
cand o soptesti- aburi albi peste pietrele funerare-
in ceata matinala si rece, aburi de suflet
odata viu.
si in vise noaptea tarziu
iar acolo viata alaturi ne apartine.poate…

Iubesc un schelet
nu stiu nici macar la ce mormant sa l plang si sa l rad
sa i aduc palpaind o ofranda
un suflet carpit din amintiri albastre
ca noaptea ntr o calimara de stele
si luna galbena in ochi de pisici miorlaitor sirete

in fumul trecutului
atipim intre vise si
pleoapele mi te mangaie pentru o secunda
de as fi vampir, doamne, de as fi un vampir…
ti as fi alaturi.

oglinda sta sa cada pe mine
si doi paianjeni se joaca pe tavan
imi plac
sunt de ai mei

ultima zi in care evit sa mananc
ciocolata
sa zambesc prea des
sau sa privesc in jur

ultima data cand adopt o atitudine
trista
fara masca
oftez si tac , intr o liniste deplina,lame.

de maine am sa zambesc mai des
o sa ma joc sotronul in casa
o sa tip si o sa ma arunc in cap
cu popers , cu vin, cu de toate in plamani

poimaine poate ca o sa mi revin din mahmureala
si voi invata in sfarsit sa cant la pian
sa dansez tango in rochia cea neagra
si sa mi nenorocesc picioarele pe tocuri de 12 cm.

imi doresc sa fiu inalta, sa mi fac tatuaje multe
pe masca
sa plec , sa stau, sa nu mai oftez
nu mi mai place ziua de 10.

… nu facem nimic, asta facem…

ma simt …
un nou inceput.
ghearele mi s negre
de la tarana din care
m am sapat
pentru viata, afara din mormant

fug spre soare
cu cioburi in pasi
cu sange pe piept
cu speranta in par
vreau sa ma joc in jar
acum…

imi amintesc:
orbirea mea oarba,
vreau sa:
te iubesc…
…acum…
unde mi esti,
umbra ?

da, nu, da, nu,
da, nu, da, nu!
nu da, nu da,
nu ma rani.
nu fugi.
nu acum…

usa e albastra
cu stele albe
din creta.
n au gust
de lumina.
pe limba mea. nu e asa cum sper.

timpul canta tic-tac-uri
metalice. iarasi.
a mai trecut o zi.
cadranul e atat de fix,
alb si negru.
de ce ora e atat de stricta ? si pleci.

ora i praf
de oase uitate
in tarana.
ce rost mai are,
sa ma dezgrop…
cand timpul ma ingroapa la loc?

unde sa mai plec
acum ?